S-a mai dus un set de alegeri si vremea e numai buna de strans din dinti si pus totul la pastrare, pentru inca 4 ani. Jocurile sunt facute, iar electoratul are, dupa indarjita campanie electorala, niste conducatori noi, pe ici, pe colo, dar in majoritate aceeasi in administratiile locale. Din acest moment, fiecare pleaca la drum cu o seama de sperante ca se va face cate in luna si in stele, ca votul lor, dat ieri, sa nu fie in zadar. Din pacate, in timp ce la ciolan au ajuns si oameni noi, sperantele pe care le nutreste electoratul sunt destul de prafuite. Adica, se repeta, in aceste rotatii complete de 4X12 luni. Ce este dureros la romani este faptul ca sperantele lor, cele mai multe, tin si acum de satisfacerea nevoilor primare. Casa, mancare, imbracaminte, retele de utilitati si drumuri mai bune. Neaparat drumuri mai bune, repeta electoratul tot la 4 ani, plus cateva insistente pe langa primari, administrate in timpul mandatului. Romanii nu au sperante la nivel mare, ca s-ar reduce poluarea oceanelor, ca ar fi salvate specii de pesti pe cale de disparitie sau ca s-ar rezolva problema stratului de ozon. Nu prea ii doare ca se topeste calota de gheata arctica sau ca, in China, cutremurul a facut zeci de mii de victime. Sigur ca au aflat de toate aceste probleme, intr-adevar grave pentru omenire, dar ele nu sunt prioritare si nu pot fi prioritare pentru ei, atata vreme cat primele dureri pe care le resimt tin de bunastarea propriilor familii. Faptul ca exista si romani care se intrec in masini de lux, vile la mare si la munte, haine de fite si cate cinci apartamente date in chirie este doar de vrajeala. Reprezinta un segment atat de mic de populatie, incat fitele si luxul lor nu intaresc sperantele de mai bine ale romanilor, ci satisfac, cel mult, nevoia de divertisment televizat.
